Foisorul de Foc, Muzeul Pompierilor (2012)

Prima oara am fost sa vizitam Foisorul de Foc, Muzeul Pompierilor, acum vreo patru ani. Cum experienta ni s-a parut departe de a fi educativa si deloc prietenoasa, nu am revenit. Asta pana acum vreo doua saptamani, cand Asociatia "Bucurestiul meu drag" a organizat o excursie fotografica la Foisorul de Foc, cu scopul de a fotografia apusul de pe balcon.

Atunci cand urcase in Foisor, ca simplu vizitator, si intrebase in mod expres de accesul pe balcon, metropotamului i se spusese acum 4 ani ca e interzis - cade terasa. Putin vexat de faptul ca un singur individ nu are voie pe balcon, dar un grup de cel putin 30 de oameni - da, metropotamul s-a alaturat gloatei vesele care a urcat gafaind cele 6 etaje ca sa fotografieze apusul.

O paranteza cu cateva imagini - nu ale apusului, ci ale cartierului, nu prea pitoresc, din jurul Foisorului de Foc:





Apropo de fotografiat, primul lucru care ni s-a pus la intrare, si care ne-a turtit imediat, a fost "nu fotografiati inauntru, doar de pe terasa". Ascultatori, nici n-am cracnit, ca nu eram la noi acasa si gazda face regulile, din pacate.

Probabil ca indemnul l-am auzit insa numai noi, deoarece in 5 minute tot foisorul era plin de tacanituri de oglinzi si lumini de blituri. Deloc tristi de intorsatura situatiei, am scos si noi camera foto, deoarece la prima vizita a fost exclus sa facem fotografii in muzeu si n-am putut sa va aratam cum e pe dinauntru.

*Alta paranteza: Probabil o sa va intrebati "ce jurnalisti mai sunt si astia de la Metropotam daca nu sunt in stare sa obtina aprobare pentru niste prapadite de fotografii intr-un muzeu?".

Experienta ne-a aratat, din pacate, ca legitimatia de "presa" e ultimul lucru pe care vrei sa il arati cuiva care se incapataneaza sa nu te lase sa faci ceva. Ideea fotografiei sau a reportajului baga pe toata lumea in sperieti (ca sigur or sa scrie astia la ziar ceva de rau). Adevarul e ca nu prea avem de spus de bine de Foisor, dar suntem siguri ca aprecierile noastre vor fi luate pe post de critica constructiva, nu rauvoitoare, si ca la un moment dat Foisorul de Foc va fi un muzeu frumos si instructiv.

 

Daca despre istoricul Foisorului de Foc (muzeul a fost inaugurat in 1963, iar cladirea exista din 1891) v-am povestit data trecuta, acum o sa ne ocupam mai mult de exponate.

Cronologic, muzeul incepe de la ultimul etaj, acolo unde e mereu 13 septembrie 1848, ziua cand a avut loc batalia din dealul Spirii, in care s-a afirmat cu precadere Compania de Pompieri (mai multe detalii istorice gasiti aici, iar despre unul dintre eroii acelei zile, capitanul Pavel Zanganescu, puteti citi aici); ziua de 13 septembrie este si azi Ziua Pompierilor.



Poti vedea uniforme vechi de pompieri-militari, descrierea functiilor din companie, obiecte din arsenalul de atunci al companiei de pompieri, machete, schite, documente si medalii, multa istorie in expresia ei originala, prezentata insa ca exponat, nu ca poveste, fara intentie didactica. Descrierile sunt laconice, iar vizitatorul e lasat mai degraba sa se amuze in fata vechiturilor decat sa invete sau sa isi imbogateasca cu ceva cunostintele.

Etajele inferioare nu ii uita nici pe pompierii din alte orase ale tarii, iar pe masura ce cobori scara spiralata, exponatele se mai diversifica. Desenul face loc fotografiei, apar trofeele obtinute de pompieri in timpul diverselor intreceri internationale (fara multe detalii), machete de masini de pompieri din secolul 20, ceva literatura de specialitate - Buletinul Pompierilor, Revista Pompierilor - si carti pentru copii.




Uniformele isi pierd frumusetea si ornamentele si devin mai practice, apoi de-a dreptul ignifuge. Ne-a amuzat in special alaturarea, la unul dintre nivelurile inferioare, mai multor costume pentru interventii, provenind din diverse tari.


Un american, un francez si un japonez, imbracati in costume de pompieri...

Odata cu apropierea de contemporaneitate, scade si pitorescul exponatelor. Panoul care ne prezinta cateva modele de extinctoare, in sectiune, nu ne spune si ce se afla inauntru, nici cum actioneaza substanta asupra focului. Ne-ar fi parut utila si instructiva chiar si o istorie a focului, spre exemplu, de la prima friptura de mamut pana azi.

Din pacate, muzeul pompierilor a ramas blocat undeva departe, in timp, si ar merita atentia unui muzeograf modern, poate chiar a unui designer de spatii interioare (nu doar el, ci mai toate muzelee din Bucuresti, de altfel).

Vitrinele sunt dintr-o sticla verde, groasa, care pe alocuri deformeaza culoarea exponatului si mai degraba reflecta imaginea privitorului. Lumina naturala e foarte slaba, iar iluminarea artificiala nu ajuta nici ea prea mult.

   

Program Foisorul de Foc, Muzeul Pompierilor si pret bilete:

Ca pentru a zadarnici orice incercare de popularizare a Muzeului Pompierilor, orele de vizitare sunt de luni pana vineri 8-16, iar sambata si duminica se poate deschide doar grupurilor organizate care suna inainte.

Biletul costa 3 lei (s-a scumpit cu 60 de bani din 2008) sau 1,5 lei pentru elevi, studenti si pensionari. Nu ai voie sa faci fotografii inauntru, nu exista vreo brosura informativa (banuim ca pana acum s-au terminat si cele dinainte de '89, pe care le-am primit noi acum 4 ani), nu poti cumpara vreun suvenir, dar iti poti face totusi o poza cu capul bagat in gaura dintr-un carton cu fotografia unui pompier, aflata la parter:



Pe peretii cladirii stau in continuare placute care ne anunta ori sa nu parcam, deoarece cade tencuiala, ori ca este monument istoric. Nimic nou sub soare - in Bucuresti monumentele istorice se scorojesc si se naruie, iar muzeele din ele au inghetat in timp, acum 30-40 de ani, fara bani, fara imagine, fara vizitatori, deoarece, citam din pagina dedicata muzeului pe site-ul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta:

"În atentia muzeografilor si a conducerii muzeului a stat în primul rând identificarea, colectionarea, depozitarea si conservarea de documente si obiecte ce atesta, în mod sugestiv si convingerilor, evolutia protectiei împotriva incendiilor pe teritoriul României din primele începuturi si pâna în zilele noastre". 

Mai multe imagini in galerie, mai jos si o multumire intarziata lui Andrei Birsan pentru ca ne-a inlesnit, fara sa stie, acest articol:

Citeste si: