Împărtășiți și puși să facă mătănii la grădiniță

În multe grădinițe din România se fac ore de religie în cadrul cărora copii cu vârste curpinse între 3 și 7 ani spun rugăciuni, se închină, fac mătănii sau sunt împărtășiți de preoții invitați de educatoare. Astfel de practici sunt prezente atât în grădinițele de stat, cât și în cele private. În vreme ce reprezentanții instituțiilor de învățământ și ai Bisericii spun că orele de religie la grădiniță sunt perfect legale, membri ai societății civile vorbesc despre prozelitism și despre încălcarea separării dintre stat și biserică.

În România, prezența orelor de religie la grădiniță nu este legiferată (nu există o lege care să reglementeze aceste ore, așa cum se întâmplă în cazul învățământului primar, gimnazial și liceal, în cadrul căruia religia este o disciplină prezentă în ofera curriculară a școlii, dar de la care părinții își pot retrage copiii). La grădiniță, orele de religie sunt introduse, de regulă, la propunerea educatoarelor, prin intermediul unui parteneriat încheiat între instituția de învățământ și o biserică parohială din apropiere. Religia este predată fie de educatoare, fie de preot.

Un astfel de parteneriat a fost încheiat și între Grădinița nr. 16 din Sibiu și parohia Slimnic (un sat din comuna sibiană cu același nume). În baza înțelegerii, preotul George Piț a venit la grădiniță și le-a descris copiilor moduri de a se ruga, locurile unde se pot ruga, poziții ale corpului la rugăciune, facerea corectă a semnului crucii și a mătăniilor până la pământ. Copiii au făcut mătănii până la pământ, în grupuri de câte trei, sub supravegherea preotului pentru ca ritualul să fie executat corect.

Pozele făcute cu această ocazie de către educatoare au fost postate de George Piț pe blogul parohiei, fără să aibă acordul părinților. Ulterior, acesta a șters pozele în care se vedeau fețele copiilor.

Desen cu un mormânt, prezentat copiilor

Preotul a adus cu el și panouri colorate, realizate de editura Sf. Mina de la Iași, în care copiilor li se explică în imagini de ce e rău să ignore mersul la biserică. În imagini este prezentată viața unui om care ignoră religia, începând din copilărie (când preferă să se joace) și adolescență (când este prea îndrăgostit pentru a se gândi la lucruri sfinte) până la maturitate (când este ocupat cu serviciul) și bătrânețe (când e prea bolnav ca să mai meargă la biserică). Seria de imagini se încheie cu un mormânt desenat, deasupra căruia stă scris: „E mult prea târziu”.

„Am avut parteneriat semnat cu grădinița și educatoarea. Eu am fost actor acolo, pozele le-a făcut educatoarea. N-au participat copii care să nu fie ortodocși. Nu mi se pare anormal”, a explicat George Piț pentru Yahoo News, completând că a vorbit de multe ori cu acei copii, inclusiv de 1 iunie (Ziua Copilului).

„Am vorbit cu doamna directoare. A fost o singură întâlnire, nu e ceva constant. A fost un parteneriat semnat cu Mitropolia, era vorba de niște ore de Crăciun și de rugăciune. Lucrurile astea sunt legale. Nu am făcut fără acordul părinților”, arată el.

Preotul arată că nu este de acord cu cei care spun că, la vârste atât de mici, copiii nu înțeleg ce li se întâmplă, dar admite că cei mici „imită totul”.

„A avut coșmaruri. Începea să plângă și își dădea drumul pe el”

De obicei, părinții sunt consultați înainte ca educatoarele să introducă orele de religie. Însă Domnica Dobre din București povestește că educatoarea fiului său a început să le vorbească celor mici despre religie în afara unei ore de religie propriu-zise. Femeia în vârstă de 39 de ani nu a fost niciodată consultată.

„Vine educatoarea și spune: „Voi cum faceți acasă înainte de masă?”. Un copil spune „Eu acasă spun o rugăciune”. Iar educatoarea zice: „Spunem toți o rugăciune”. Doamna educatoare sfințea periodic, dădea cu agheasmă prin clasă. Spunea „că e bine pentru copii””, povestește ea.

Când băiatul său avea patru ani și era la grupa mijlocie, educatoarea le-a spus povestea crucificării lui Isus și a ouălor înroșite de sângele lui. De Paști, aflat la bunica sa, copilul a spus că el vrea să mănânce numai ouă albastre și i-a întrebat pe adulții din jur de ce mănâncă ouă roșii: „Voi mâncați ouă cu sânge?”.

Întrebat de mama sa de unde știe această poveste, băiatul a spus ce a aflat la grădiniță: „Pentru că a fost un om pus pe cruce... și l-a durut mult de tot”. „Și a început copilul să plângă. Am rămas fără replică. Era afectat vizibil”, povestește mama acestuia. Domnica Dobre a discutat apoi cu educatoarea: „Doamnă, povestea e un pic cam prea tragică pentru un copil de 4 ani. Ea a zis „Dar ceilalți n-au avut nimic”. Dar unul singur e deja prea mult. Și e copilul meu”.

„La vremea respectivă a avut coșmaruri, era mai tot timpul pus pe plâns. Începea să plângă noaptea și după aceea își dădea drumul pe el. Din cauza unei povești macabre spusă cu prea multe detalii”, continuă ea.

„E păcat să scrie numele Domnului cu mâna stângă”

Deoarece era stângaci, educatoarea de la grădiniță i-a spus că nu este bine să își folosească mâna stângă deoarece „o să ajungă să scrie și e păcat să scrie numele Domnului cu mâna stângă”. Tot acolo băiatul a aflat că apa a intrat în clasă nu pentru că ploua și s-a format o băltoacă, ci pentru că așa a vrut Dumnezeu.

Când a ajuns la grupa mare, băiatul a fost mutat la altă grădiniță din București, dar și aici religia era foarte importantă: înainte de masă și de somnul de prânz copiii spuneau rugăciunea „Înger, îngerașul meu”, iar sub icoană educatoarea punea o listă cu toți copiii care au spus rugăciunea.

În acest context, Domnica Dobre spune că nu a găsit o grădiniță unde să nu se facă, sub o formă sau alta, și religie: „Nu există și este și foarte greu. Numărul de locuri e limitat. Te duci unde găsești loc. Nu poți să te transferi în mijlocul anului”.

Reprezentanții instituțiilor de învățământ spun că orele de religie nu se introduc fără acordul părinților. Există însă cazuri în care copiii de altă religie decât cea creștin-ortodoxă asistă și ei la ora de religie deoarece nu s-a găsit nicio soluție pentru ei. Iar mamele care se opun introducerii religiei la grădiniță nu sunt văzute întotdeauna cu ochi buni.

O altă grădiniță de stat din Sibiu (nr. 15) are parteneriate cu mai mulți preoți: Răduleț, Pop, Vasile Dariciuc sau Eugen Buta, după cum povestește educatoarea Florența Munteanu, care ține orele de religie, o dată pe săptămână. „Preotul vine și împărtășește copiii, la început de an sfințește grădinița”, spune ea. Orele nu conțin numai chestiuni teoretice despre religia ortodoxă, ci au și o componentă practică, după cum explică educatoarea.

„Parteneriatul nostru a fost semnat de preasfințitul mitropolit Laurențiu. Procesul-verbal e semnat, opționalul e aprobat de doamna inspectoare. Fiecare educatoare își alege activitatea cum consideră de cuviință, în cadrul normelor legale”, arată ea.

„Doar n-o să renunțe majoritatea pentru minoritate”

Educatoarea povestește că a avut în trecut și copii care nu erau ortodocși, dar că aceștia „s-au conformat”. După spusele sale, preotul paroh Eugen Buta i-a explicat foarte clar mamei de altă confesiune care se opunea orei de religie cum stau lucrurile: „Dânsul i-a spus că 25 de copii nu o să cedăm că ea nu vrea. Doar n-o să renunțe majoritatea pentru minoritate. Pentru un copil nu trebuie să renunțe. Nu o să cedăm noi atâția părinți și copii. Nu aducea copilul, sau îl aducea mai târziu, o privea”. Mama era creștină, dar nu ortodoxă, iar când a fost chestionată la grădiniță ce confesiune are a refuzat să spună. „Dacă nu știi ce confesiune ai, nici nu avem ce discuta”, i-a mai spus preotul, arată educatoarea.

Într-un alt caz, un copil de altă confesiune a participat la orele de religie ortodoxă: „A stat și el aici, mămica nu a solicitat să fie scos copilul afară”.

În cadrul orelor de religie, preotul venea la grădiniță și îi împărtășea pe copii: „Noi spunem, dacă se poate, să nu mănânce, după caz. La 8.30 era aici [preotul – n.r.]. Marea majoritate nu mâncau acasă. Chiar dacă mănâncă, el tot îi împărtășește”.

Educația religioasă nu se limitează la orele de religie, arată educatoarea: „Noi în fiecare zi spunem rugăciunile înainte de masă: „Tatăl nostru”, „Îngerelul”, „Maica Domnului”. Cel puțin când sunt eu de serviciu, când e săptămâna mea de dimineață, înainte de a pleca la masă [copiii spun – n.r.] “Doamne, doamne ceresc tată”, “Rugăciune către Maica Domnului””. În cadrul orelor copiii sunt învățați și să facă semnul crucii, completează ea: „Categoric. Fără asta nu se poate”.

Munteanu spune că ora de religie este foarte importantă: „Le formează o conduită morală, demnă, știu să aprecieze adevăratele valori – cinstea, corectitudinea, înlătură lăcomia. E un prilej de a se apropia de Maica Domnului sau de Dumnezeu. Religia ortodoxă nu le cultivă altceva decât părți pozitive care le pot întări caracterul și personalitatea”.

Educatoarea nu este de acord că, la vârste de 3-7 ani, copiii sunt prea mici pentru a înțelege ceva din ritualurile la care participă: „Cum să nu înțeleagă? Nu este adevărat”.

Doina Langa, directoarea grădiniței, spune că opționalul de religie se face „doar cu acordul părinților”, iar educatoarea are semnăturile părinților: „Avem tabele semnate”.

Preotul îi învață pe copii cum să facă mătănii, la Grădinița nr.16 Sibiu
1 / 8
Yahoo News | Fotografie de parohiaortodoxaslimnic.wordpress.com
Jo, 31 oct. 2013, 15:00 EET

„A zis părintele Daniel că dacă nu te duci la biserică o să mergi în iad”

Deoarece nu și-a permis să își trimită fiica la o grădiniță de stat, Alin Ciubotariu din Botoșani a apelat la o grădiniță privată, sponsorizată de Biserica Romano-Catolică și de familii înstărite din Europa. Aici, copiii făceau în jur de 2-3 ore de religie pe săptămână, multe dintre acestea fiind ținute de maicile care se ocupau de administrarea grădiniței.

Ciubotariu spune că orele erau un fel de amalgam de precepte morale și religioase, cu excepția orelor ținute de preotul Daniel Dascălu de la Parohia Sfânta Treime: „Nu pot spune nimic care să incrimineze maicile care gestionau grădinița, ele făcând până la urmă o treabă exemplară.  Au acceptat foarte ușor faptul că sunt ateu și nu au făcut niciun fel de presiuni în a ”corecta” asta. Cât despre preotul de care am vorbit, se folosea de copii pentru a pune presiune asupra părinților care nu îi frecventau biserica. Și cel mai adesea își transmitea mesajele prin intermediul lor într-o formă care punea părintele într-o lumină proastă în fața copilului: „A zis părintele Daniel că dacă nu te duci la biserică o să mergi în iad și copiii tăi o să suporte și ei pedeapsa pentru păcatele tale””.

„Mi se pare o formă de îndoctrinare mult prea devreme și impune din start lipsirea copilului de gândirea critică, atât cât o are la o vârstă fragedă. Preotul care le ținea se folosea de copii pentru a ajunge la părinți și a-și mări numărul de participanți la slujbă”, mai spune el.

Educatoarele vor să formeze „buni creștini”

Parteneriatele dintre grădinițele de stat și biserici sunt inițiate cel mai adesea de educatoare, care au libertatea de a propune opționalele pe care le doresc. Pe internet, în special pe site-ul didactic.ro, au fost postate foarte multe astfel de parteneriate.

În parteneriatul încheiat între Grădinița cu program normal nr. 2 din Călimănești și Biserica „Sfinții Petru și Pavel” din aceeași localitate, inițiat de educatoarea Ecaterina Neagu, se arată că „Educația religioasă începe în familie și continuă în grădiniță, unde copiii sunt sensibilizați prin trăiri religioase puternice, își formează deprinderi de conduită, învață să-și  manifeste sentimentele morale specifice unui bun creștin. Grădinița și Biserica îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are față de el însuși, față de ceilalți și față de tot ce-l înconjoară. Ele îi oferă răspunsuri corecte la întrebări cum ar fi: ,,Cine a creeat [sic!] lumea?; ,,De ce ne numim creștini?’’;,, Ce sunt icoanele?’’;,,Ce semnificații au sărbătorile creștine?’’.

Potrivit programei, orele includ vizite la biserică și la mănăstire, spovedania și împărtășania copiilor, lecții despre simbolurile credinței (crucea și icoanele), ore în cadrul cărora copiii pictează icoane („Suntem pictori de icoane”), dezbateri, scenete, acțiuni caritabile. Documentul conține și fotografii care îi arată pe copii în interiorul unei biserici, în timp ce sunt împărtășiți de un preot.

Un alt parteneriat, încheiat între Grădinița nr. 33 Constanța și Parohia Bisericii „Sfântul Gherman”, la inițiativa educatoarei Magdalena Pulpan, a trasat clar obiectivele pe care și le propune opționalul de religie. La final, copiii ar trebui „să-și clădească cu încredere și demnitate statutul de bun creștin”. Printre activitățile proiectului se numără vizite umanitare, împărtășania în grădiniță, participarea la liturghie la biserică împreună cu părinții, daruri pentru copiii din comunitățile nevoiașe.

În urma derulării proiectului, educatoarea se aștepta să constate că cei mici „au învățat să-l iubească pe Dumnezeu și să creadă în El, să deosebească binele de rău, să știe ce trebuie să facă pentru a trăi creștinește, curați ca îngerii la trup și suflet”. (...) Acasă copilul spune rugăciuni și comentează scene biblice, petrece și respectă sărbătorile creștine alături de părinți”.

Cadrele didactice sunt “grădinari ai lui Dumnezeu”

În referatul „Educația religioasă în grădiniță”, scris de institutoarea Rodica Constantin de la Grădinița „ABC” Constanța, se arată că “în încercarea de a ridica moral şi spiritual generaţiile în diversitatea lor, Biserica (religia) trebuie să înfrunte secularizarea de origine apuseană, care tinde să-L elimine pe Dumnezeu din realitatea obiectivă a lumii punând în locul Său omul. Însă oare, omul este vrednic de o asemenea transpunere? Nicidecum. Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui, sufletul nostru este dat de El, dar a-I lua locul nu este cu putinţă. Poporul român s-a născut creştin-ortodox, fiind cel mai vechi neam creştin din această parte a Europei (…) Ce înseamnă ortodoxie? Înseamnă dreapta credinţă pe care creştinul o primeşte în casa Domnului pe acest pământ românesc”.

„Din  fragedă copilarie, omul trebuie format în spiritul credinţei, iubirii, binelui, adevărului, dreptăţii, iar aceasta se realizează în grădiniţă în cadrul categoriei de activitaţi ,,Educaţie pentru societate” (Elemente de educaţie religioasă) (…) Educaţia religioasă îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are faţă de el însuşi, faţă de ceilalţi şi faţă de tot ce-l înconjoară, pentru a deveni un bun creştin”, continuă referatul.

Totodată, autoarea consideră că educatoarele sunt un fel de misionare, în ciuda faptului că lucrează într-o instituție de stat: „Noi educatoarele trebuie să ne asemănăm grădinarului, care în perioada potrivită a anului, tunde ramurile rebele şi nefolositoare ale copacilor. Acelaşi lucru trebuie să îl facem cu copiii noştri. Inima copilului poate fi comparată cu o grădină, iar cadrele didactice cu nişte grădinari ai lui Dumnezeu, care sunt datori să cureţe la vreme grădina de buruienile păcatelor şi de neghina obişnuinţelor rele (...) Avem obligaţia să îi conducem către Mântuitorul”.

În 2007, grădinița cu program normal S.A.M. - Fărcășeni din comuna Strunga (județul Iași) a încheiat un acord de parteneriat cu Biserica romano-catolică „Sfânta Maria”, cele două instituții obligându-se „să-și promoveze reciproc imaginea”. Copiii au fost duși la biserică, au învățat să își facă semnul crucii, ce este postul și au aflat despre patimile lui Isus.

„Îndoctrinarea religioasă din școli s-a întins ca o pată de cerneală”

„Prezența religiei la grădiniță nu este deocamdată legiferată. Dar nu ar fi imposibil ca în curând să asistăm la extinderea învățământului religios cvasiobligatoriu și în grădinițe. De 23 de ani vedem că îndoctrinarea religioasă din școli s-a întins ca o pată de cerneală în aproape întregul sistem de învățământ public. Dacă imediat după 1990 orele de religie erau opționale, nu se puneau note și predarea se făcea de o manieră multiconfesională, ecumenică, situația s-a degradat ulterior, treptat-treptat. Din opționale orele au devenit cvasiobligatorii, s-a introdus practica notării la orele de religie, orele de religie s-au extins și în învățământul liceal”, spune Toma Pătrașcu, vicepreședintele Asociației Secular-Umaniste din România.

„De anul trecut există ore de religie la clasele pregătitoare, iar structura orelor, în loc să urmărească informarea și educarea elevilor de o manieră obiectivă, sunt în practică ore de catehizare ce vizează prezentarea unei singuri viziuni asupra fenomenului religios. Ministerul Educației închide ochii la abuzurile care se petrec de decenii în școli. Deși conținutul intolerant și agresiv al multor manuale de religie a fost incriminat de ani de zile, ministerul refuză să retragă din circulație aceste cărți care le vorbesc obsesiv copiilor despre diavoli, iad și păcat”, arată el.

Vicepreședintele ASUR spune că cei mici ajung să participe la ore de religie la grădiniță pentru că nu există niște reglementări clare ale Ministerului Educației care să asigure laicitatea învățământului: “ Suntem într-un stat, de bine, de rău, laic. Soluțiile pe care le propunem noi sunt clare: statul trebuie să fie clar separat de cultele religioase, nu discutăm numai de Biserica Ortodoxă. Nu este singura care încearcă să beneficieze de administrația de stat pentru a face prozelitism”.

Pătrașcu spune că școala trebuie menținută laică și neutră față de doctrinele religioase și politice: „Se și precizează în lege că prozelitismul religios e interzis. N-ai voie să faci prozelitism sau propagandă politică la școală. De ce să nu ținem ore de propagandă PSD-istă, PDL-istă sau PRM-istă în școli? Odată ce deschidem poarta unor astfel de abuzuri, prin această intrare se pot strecura tot felul de ideologii”.

„Ajungem la transformarea unor oameni liberi într-o turmă”

El citează articolul 318 din Codul Penal care prevede pedepsirea celor care îi obligă pe alții să participe la ritualurile unui anumit cult religios („Cu aceeaşi pedeapsă [închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă – n.r.] se sancţionează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult”).

„Constrângere înseamnă și ducerea copiilor cu clasa la împărtășanie. Acei copii nu sunt liberi să decidă, profesorul sau educatoarea decide în numele lor. Copiilor nu li se dă posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză. Se urmărește intenționat izolarea copiilor de concepții alternative. Și catehizarea. Ei urmăresc catehizarea, nu educația religioasă. Lucru care nu e acceptabil într-o școală publică”, arată Pătrașcu.

De exemplu, pe YouTube a fost postat un filmuleț de la Grădinița „Pișcoțel” din Ploiești, care prezintă împărtășirea unor copii de către preot într-o sală de clasă. Copiii sunt împărtășiți cu aceeași linguriță, deși aparent mai mulți dintre ei sunt răciți (pe fundal se aud mai multe accese de tuse). Cei mai mulți dintre copii acceptă să primească împărtășania, dar una dintre fetițe se opune, scâncește și dă din picioare. Însă până la urmă, cu ajutorul educatoarelor, preotul reușește să o împărtășească și pe ea.

Pătrașcu spune că, și dacă toți copiii care ar participa la orele de religie ar fi ortodocși, religia predată confesional tot nu ar avea ce să caute într-o unitate de învățământ a statului: „Facem segregare religioasă în școli? Bisericile sunt libere să organizeze școli de duminică, să nu amestecăm lucrurile”.

„Copiii nu înțeleg semnificația gestului. Ei înțeleg altceva: că trebuie să se supună unui bărbat în sutană. Aceste lucruri se adună și ajungem la aberații, la o societate care preia pe nemestecate tot ce i se spune, ajungem la transformarea unor oameni liberi într-o turmă”, conchide el.

Dacă acest articol vi s-a părut interesant, vă puteți alătura, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.